Pe acoperișul Sibiului
plouă cu frunze.
Şi când e toamnă târzie
casele n-au umbrele
şi plouă nebuneşte
pe acoperişurile Sibiului
şi frunze se aştern
frunze roşcate
frunze
multe
p.s.: când cade ploaia
se opreşte timpul
si tot oraşul
se reflectă-n sine
E romantic Sibiul cand ploua,nu?
melancolic. în cele mai clasice tradiții. dar foarte romantic
Plouă nebunește p-afară
Dar-n crâșme e soare ca-n vară!
Mi-ai adus aminte de unde din poeziile mele preferate, “Ploaie in luna lui Marte” a lui Stanescu. Te imbratisez.
“[...]
Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.”
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ploaie.php
Super!
Galima, simplu, apoetic si cel mai important inutil
Și tot plouă-n și pe Sibiu
Ochii totuși nu sunt-n pustiu