Când e frig şi vine iarna

de fiecare dată când strănut
strănut o bucăţică de tine
şi mă gândesc că n-ar fi rău
să încalţ o pereche-două de ciorapi -
când mi-e cald în picioare
e mai uşor să duc absenţa ta.

cioburi de timp

e-atât de linişte în jur
încât te-aud
gândindu-te la mine.

Despre pauză şi geamuri deschise

Pe acoperișul Sibiului
plouă cu frunze.
Şi când e toamnă târzie
casele n-au umbrele
şi plouă nebuneşte
pe acoperişurile Sibiului
şi frunze se aştern
frunze roşcate
frunze
multe

p.s.: când cade ploaia
se opreşte timpul
si tot oraşul
se reflectă-n sine

Efervescenţă

Un pumn de nisip ud. Un pumn de nisip pe care l-am cules de pe malul mării şi am pornit la drum cu el în mână.
Mergeam cu pumnul întins în faţă, să-mi ghideze drumul, căci nisipul lumina… Nisipul lumina întunericul prin cuvinte, mă încălzea şi mă apăra de fiare.
Mergeam tot înainte, fără frică, ţinând nisipul în pumnul drept, orbită de lumina lui. Iar lumina aduna lume şi scânteia prietenii.
Dar pe măsură ce tot înaintam, zorii crăpau de ziuă şi crăpăturile sângerau abundent, curgând soare şi căldură, căldură ce topea totu’n cale… aerul se încingea, iar nisipul meu se usca în pumn.
Nisipul ud se usca, descompunându-se, fir cu fir, căzând din mână picături de soare.
Mergeam deja pe urmele nisipului ce-mi făcea cărare prin lume, dar care rămânea tot mai puţin.

…nisipul uscat mi se strecoară printre degete, n-am cum să-l ţin: se usucă şi cade, cade, cade! Tot ce pot e să desfac pumnul şi să-l suflu peste lume. Poate, e mai bine decât să aştept, uitându-mă cum se scurge, inaptă de-a-l reţine.

Când trece timp. Mult timp…

uneori, îmi dau seama că încep
să uit de tine.

şi atunci apuc a răscoli prin
creieru-mi cu demenţă,
obsedată să dau de vreo amintire
cu tine,
de vreo stradă pe care ne-am
plimbat,
de vreo bancă pe care ne-am lăsat,
demult şi ireversibil, amprentele,
încerc disperată să găsesc
steaua
ce-mi poartă dorinţa
în zborul său etern, căzând în vid,
vreau iarăşi să văd
cerul printre frunze,
să simt
un fum urcând în mine…

Mi-e dor

…

şi aş vrea atât de multe lucruri, atât de multe, încât ele mă întrec pe mine, mă umplă de ele, mă trec peste margini şi nu mai încap în mine…
nu mai încap în mine şi mă lipsesc de aptitudinea de a înţelege ce vreau – rămân doar cu conştiinţa faptului că vreau şi cu senzaţia faptului că nimic nu se întâmplă…

Leapşă

Deci… primisem o leapşă de la Edi. Dar, spre marea mea ruşine, nu am onorat-o până acum… Dar a venit şi momentul cel mai potrivit, spun eu, pentru a o face Aşa că… purced la muncă

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?
Mda, e abia prima întrebare şi eu deja stau 10 minute la ea, fără a fi scris ceva… Problema mea e că n-am o singură carte pe care s-o consider cea mai bună… Dar… prima care mi-a venit în gând, totuşi, e “Suflete zbuciumate” – unicul roman a lui Stefan Zweig
2. Ai făcut cadou cărţi?
Da.
3. Care este viitorul literaturii?
Putem vorbi “despre” viitor, doar în cazul existenţei acestuia. Poate-s eu prea pesimistă, poate afară e prea trist.
4. În ce limbi ai citit cărţi?
Până prin clasa a 9-a, ceea ce ţine de programa extraşcolară, am citit doar în rusă. Citeam în rusă pentru că biblioteca bunicilor (și cea a copilăriei tăticului) era una foarte bogată în literatură universală, dar toate erau în rusă. Apoi am început a citi în română și engleză. Am încercat să citesc și în franceză, dar am constatat că o cunosc prea puțin În general, consider că adevărata valoare a unei cărți ți se poate deschide doar dacă o citești în original – traducerea implică, din păcate, și interpretarea traducătorului.
5. Ce cărţi „celebre” nu ţi-au plăcut?
Ohohooooo… aici pot spune multe Bine că ai scris “cărţi”, ci nu “carte”, cap’ era să dau eroare de sistem Deci: “Ion”, de Liviu Rebreanu; “Roşu şi negru”, de Stendhal şi… mai e o fază la mine: nu pot să citesc tot ce e arhimediatizat: gen Dan Brown şi Paulo Coelho… chiar nu mă pot impune să-i citesc
7. Iei notiţe din cărţile pe care le citeşti?
Da… *blushing* Nu doar iau notiţe, ci şi fac… direct în cărţi…
8. Cam câte cărţi ai citit până acum?
Nu cred că ar avea vreun sens să le număr, idee nu am…
9. Cu ce cărţi ai dormit în braţe de plictiseală?
Am adormit cu multe cărţi în braţe… dar nu de plictiseală, ci de oboseală, spre dimineaţă, după o noapte de citit…
10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?

11. Care este cea mai scumpă carte pe care ai cumpărat-o?
Cele pe care nu le-am citit.
12. Care este cel mai tare final la o carte citită?
Uhm… Un final care mi-a întors sufletul pe dos: “Tăunul”, de Ethel Lillian Voynich. Poate eram pre tânără, prea sentimentală… *
13. Care scriitor te-a influenţat cel mai mult?
Idee nu am. Sincer.
14. Cât de repede citeşti o carte?
Depinde de carte. Uneori sunt nevoită să recitesc de câteva ori o pagină, pentru a-i înţelege sensul, alteori o lectură prea îndelungată îmi provoacă dureri de cap. Dar, să fiu sinceră, nu mă pot lăuda cu o viteză înaltă de citire
15. Poate literatura să schimbe lumea?
Doar în măsura în care aceasta este citită.
Merci mult, Eduard . Ca o leapşă ce este, merge la… Dianuşca

* deh, de altfel, cum am şi rămas

Să mă-mpuşc (II)

Vreau acasă.
Vreau acasă.
Vreau acasă.
…
…
……aş putea s-o repet la infinit în seara asta… aş putea s-o repet ca un schizofrenic, clătinându-mă pe un scaun, cu mâinile în jurul meu, de parcă aş fi într-o cămaşă de nebuni. Vreau acasă. Şi mi-e în cot dacă mă plâng sau nu. Am obosit să tot zic că e bine şi mă ţin. Am obosit să mă minciunesc, am obosit să fug de adevăr – ceea ce făceam pân acum era doar să-l camuflez, iar el, dedesubtul minciunilor şi cuvintelor frumoase spuse părinţilor şi prietenilor, spuse mie, mie şi încă o dată mie, creştea. tot creştea, iar acum simt că nu mai încape. Vreau să mă plâng. Vreau să plâng.
Mi-e în cot dacă arăt a plângăcioasă. Mi-e în cot. Vreau să plâng, că nu mai pot. Nu mai vreau să fiu puternică, nu mai vreau să mă ţin, de ce ar trebui să mă ţin????
Îmi vine să mă urc pe pereţi, îmi vine să umblu străzile, vreau singurătate, m-am săturat de gălăgie, n-am un pic de intimitate aici…
Vreau acasă. Şi aici pun punct. Pentru că mai multe nu pot spune. Orice alte cuvinte pălesc pe lâncă “Vreau acasă”.

Să mă-mpuşc!

Gata, mi-a ajuns cuţitul la gât. Dar, în fond, ce înseamnă a ajunge cuțitul la gât?? De unde vine, ce drum parcurge, până ajunge la gât? Pentru că mie, de exemplu, mi-a ajuns.. direct la gât.
În schimb mi s-a vârât rău de tot. Noroc de mine că a ocolit jugulara…